Amprente în educație

de Simona Cioflan, Educatoare Grupa Mare Furnicuțe

Baza formării morale, intelectuale și civice trebuie clădită cu dibăcie încă din primii ani de viață. De-a lungul timpului au existat oameni remarcabili care au recunoscut importanța educației, afirmând că ea nu reprezintă o destinație, ci este viața însăși. Educația înseamnă libertate. Aceasta îți țese aripile cu ajutorul cărora să poți zbura spre orizonturile fascinante ale cunoașterii. Ea te ajută în procesul de formare și dezvoltare ca individ, creează mecanisme de gândire și relevă taine făurite încă de la întemeierea lumii.

,,Sistemul de educație instituit la începutul lumii trebuia să fie un model pentru om de-a lungul veșniciei. Ca o ilustrare a principiilor sale, a fost întemeiată o școală-model în Eden, căminul primilor noștri părinți. Grădina Edenului era sala de clasă, natura era manualul, Creatorul însuși era Profesorul, iar părinții familiei omenești erau elevii.” – Ellen G. White, Educație, p. 20.

Martin Luther a fost unul dintre primii educatori din istorie care a pus accentul pe nevoia generală a unui învățământ obligatoriu. El însuși un bun dascăl, Luther a adus o uriașă contribuție la istoria învățământului prin ridicarea statutului profesiei de dascăl. O importantă componentă a metodicii predării era disciplina, iar Luther credea puternic că ascultarea strictă trebuia să fie îmbinată cu dragoste și cumpătare. El a scos în evidență folosirea imaginilor, a ilustrației și a repetiției, dezaprobând supraîncărcarea cu informații. Acesta era mai degrabă profund preocupat ca înțelegerea să fie unul din scopurile principale ale procesului educativ.

O altă personalitate importantă care a reușit să lase o amprentă pregnantă în domeniul educației este Johann Friedrich Herbart. Filosof, psiholog german, fondator al pedagogiei ca disciplină academică, Herbart a susținut cu îndârjire educația în spiritul valorilor morale. Acesta susținea că singura și întreaga muncă de educare poate fi rezumată în conceptul – moralitate. Astfel, scopul educației este formarea unei persoane cu caracter și convingeri umane, care înțelege arta de a trăi frumos datorită unui atent proces de instruire menit să conducă spre o viață constructivă și integrată. Adevărata educație nu înseamnă pur și simplu transmiterea de informații, ci presupune formarea unei persoane virtuoase, simțitoare și rafinate. Pentru Herbart obiectivul suprem al ,,instrucției educative” este formarea caracterului.

Preocupări speciale pentru problemele educației copilului a avut și pedagogul american John Dewey. Pentru Dewey, scopul vieții este dezvoltarea deplină a capacităților intelectuale, morale și estetice ale individului. El a subliniat dependența de interacțiune, activitatea din partea elevului, interesul pentru lucrurile pe care le învață, discuțiile dintre profesor și elev, metoda experimentală în aflarea adevărului, dinamica procesului de gândire și totala implicare socială împreună cu alte persoane care alcătuiesc societatea. Pentru că școala este pur și simplu o societate în miniatură, iar în clasă trebuie să predomine democrația, așa cum ea predomină în stat. Aceasta implică o libertate controlată a celui care învață, și reușește să dea naștere unui spirit de cercetare pentru ca învățarea să se poată desfășura ca o creștere, iar planul de învățământ să evolueze în jurul copilului. Dewey a adoptat programa centrată pe copil și a susținut rolul activ pe care îl joacă elevul în propriul său proces de învățare. 

Nu putem încheia această incursiune fără a reliefa importanța jocului în procesul educațional. Creatorul conceptului de grădiniță a fost pedagogul german Friedrich Froebel, care a pus și bazele educației moderne datorită recunoașterii nevoilor și capacităților unice ale copiilor. Jocul este faza superioară a dezvoltării copilului… jocul este cea mai pură și cea mai spirituală activitate a ființei umane la această vârstă și este, în același timp, caracteristică pentru viața umană în general. Copilul care ia jocul în serios, care manifestă o hotărâre personală activă și perseverență, va deveni cu siguranță un om statornic, hotărât, capabil de sacrificiu de sine pentru binele său și al celor din jur. Astfel… grădinița înseamnă o importantă etapă de dezvoltare educativă, iar în acest demers ar trebui să fie cultivat spiritul de joc al copilului.

            Educația este un fenomen ce nicicând nu va avea sfârșit. Aceasta are menirea de a îndruma, de a ghida trecătorii prin viață către tărâmurile cele mai fertile. Ea construiește poduri, dărâmă ziduri și ajută întreaga omenire să știe, să simtă, să vadă și să își imagineze chiar și cele mai îndepărtate orizonturi.   

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *