Back2Eden

 de David Sava clasa a VII-a B

Era o zi frumoasă de primăvară. Eu, Dragoș, Maria și Andrei ne întorceam de la școală, când îl vedem pe Matei alergând spre noi:

-Nu o să vă vine să credeți! În sfârșit am terminat lucrul la proiect! Veniți să vă arăt!, ne spuse el vesel.

L-am urmat până la atelierul lui, așteptând cu nerăbdare să vedem proiectul la care lucrase în ultimele 4 luni. Nu ne spusese despre ce era vorba, spunea că vrea să fie o surpriză.

Când am ajuns la atelier, am văzut un fel de cabină mare, care avea multe butoane atât în interior, cât și în exterior. Era, de asemenea, foarte frumos vopsită.

-Vă prezint noua mea creație, mașina de călătorit în timp!

La început am crezut că glumește, dar ne-am convins curând că era cât se poate de serios. Acela chiar era un dispozitiv cu care puteai călători în timp! Ne-a rugat să fim primii care să-l încerce și noi am fost de acord, hotărându-ne să mergem în vremea primilor oameni, dar după potop, când nu mai erau oameni răi.

-Foarte bine, stați să fac niște reglaje, zise Matei, după care este totul gata. Când intrați înăuntru să nu atingeți nimic!

După ce făcu reglajele, ne-am suit cu toții în mașină. Înainte să apese butonul care te trimitea în timp, l-am întrebat un ultim lucru:

-Ești sigur că va funcționa și nu vom rămâne blocați în trecut?

-Nu, spuse Matei apăsând pe buton.

Dintr-o dată se făcu întuneric pentru câteva clipe, după care lumina reveni. Dar eram altundeva! Mașina a funcționat! Ne-am uitat puțin în jur, văzând o colibă. Ne-am îndreptat spre ea, dar n-am apucat să intrăm pentru că ne-am întâlnit cu un om.

-Bună ziua! Știți cumva cine locuiește aici?

-Eu locuiesc aici. Numele meu este Ham.

-Ham, fiul lui Noe?

-Da, întocmai!

-Mi-am dorit de mult să te cunosc, încântat de cunoștință! Am o întrebare, știi cumva în ce parte este Edenul? Noi asta căutam.

-Edenul a dispărut după potop, a fost luat de Dumnezeu.

-Atunci va trebui să mergem mai în trecut, am spus eu celorlalți.

-Veniți din viitor? întrebă Ham.

-Da, vrei să vii cu noi mai în trecut, ca să fii ghidul nostru?

-Desigur!

Acestea fiind spuse, i-am dat mesaj lui Matei pe dispozitivele speciale pe care ni le-a dat înainte de plecare, și ne-am trezit, din nou, altundeva. Ceva mai departe se afla o structură imensă din lemn, care era în construcție.

-Aceea este arca, spuse Ham.

-Iar acel om sus de tot este tatăl tău?

-Nu, tatăl meu este mai jos. Acela de sus sunt eu din trecut. Tânărul „eu”.

-Bine, acum hai la Eden! Pe unde o luăm?

-O vom lua prin pustie, spuse Ham.

-Nu putem să o luăm pe malul Eufratului? Ar fi mai scurt.

-Păi vrei să ajungi în Eden sau în stomacul unui crocodil? spuse Ham. Pe acolo sunt și dinozauri. În pustiu nu este nicio fiară periculoasă, și cu destulă apă la plecare, vom reuși să ajungem.

Am strâns câtă apă am putut și am pornit. După două săptămâni lungi, am ajuns în sfârșit. Grădina era ca o mare oază. Așa de mare, că nu-i vedeai capătul. La poartă era un înger impunător, cu o sabie de foc. Cu toate acestea, avea o privire blândă.

Neputând să intrăm, ne-am uitat de la intrare. Era ceva ce nu pot descrie, oricât aș încerca. Am stat acolo 3 zile și 3 nopți, uitând de apă și de mâncare, stând și admirând. În a treia zi, ne-am dat seama că trebuie să ne întoarcem, așa că i-am dat mesaj lui Matei, care începuse să-și facă griji.

În acea noapte, tot așteptând să adorm, nu mă puteam gândi decât la această minunată experiență, pe care nu o voi uita niciodată. Și stând așa, mi-am dat brusc seama de ceva: l-am lăsat pe bătrânul Ham în trecut!


Bătrânul Ham arătând corabia vizitatorilor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *