Dragă jurnalule

de Hannah Petreacă clasa a VIII-a A

            N-o să-ţi vină să crezi ce mi s-a întâmplat azi! Stai să-ți spun, dar hai, așază-te comod să nu cazi de pe masă.

            După cum știi prea bine, astăzi am fost la o plimbare prin parc, pentru puţină inspirație, pentru desene pe care urmează să le adaug în expoziția mea de artă de săptămâna viitoare. Cum spuneam, după ce am găsit locul perfect din care puteai admira parcul în culorile lui pline de nuanțe, am început să pictez, și cât timp îmi făceam schița desenului o frunză mi-a căzut pe foaie. Prima oară nu i-am dat importanţă, încercând să o dau încet la o parte de pe foaie, deoarece era ruginie și putea oricând să se sfărâme, dar în timp ce încercam să o dau la o parte cu mișcări lente și atente, am auzit ceva:

            – O, dar ce desen frumos ai acolo! Aş putea să știu mai multe despre el?

            – Sigur, dar cine vorbește?

            – Sunt eu, frunză pe care o ții în mâna.

            – Tu poți vorbi și mă poți înțelege? Se pare că învăț și văd ceva nou în fiecare zi.

            – Mă bucur pentru tine, acum dacă nu te deranjează, aş putea să știu despre ce este desenul, adică, pot să îmi dau ușor seama că este acest peisaj superb din parc, dar observ pe telefonul tău câteva cerințe pe care trebuie să le respecți, iar una dintre ele este că trebuie să se asemene cu grădina Edenului

             – Da, am spus eu închizându-mi telefonul.

             – M-aș bucura să te ajut, dacă îmi dai voie.

             – Desigur, dar cum știi tu despre grădina Eden?  Ești doar o frunză ruginie, bătută de vânt.

            – Ai dreptate, nu mai știu fiecare detaliu, dar îți pot spune că era mult mai frumoasă decât acest peisaj pe care îl ai tu în fața acum. Vântul s-a gândit să mă alunge, acum mult timp, dintr-unul din copacii grădinii Edenului.

            – Stai, cum? Dar tu ai căzut acum din copac.

            – Așa crezi tu, în realitate eu stăteam aici pe pământ ca tine, iar vântul a decis din nou să mă trimită într-un alt loc, din fericire la tine pe caiet . Cum spuneam, am văzut multe la viața mea de frunză, spre exemplu, când vărul meu s-a maturizat îndeajuns încât vântul să stabilească plecarea lui, Adam a plâns pentru că a ținut la tot ce era în jurul lui, inclusiv la noi, frunzele. Am fost peste tot prin lume, sunt prima frunză care a traversat un continent. Am fost la Primul și la Al Doilea Război Mondial. Cele mai urâte amintiri din viața mea ai putea crede că sunt acestea, dar nu este așa. Cel mai dureros moment a fost să văd răstignirea Domnului Isus, iar cele mai fericite au fost nașterea și învierea Lui.

            – Incredibil, tu ai văzut atâtea lucruri?!

            – Astea sunt doar o parte din lucrurile văzute. Am făcut și alegeri bune și alegeri rele, precum încercarea de a mă opune vântului când mă purta către un nou început, de aceea am și rămas aici, deoarece am ales că e mai bine așa, dar dacă nu făceam asta, puteam ajunge departe.

            – Nu te mâhni, toată lumea face greșeli, chiar și frunzele, se pare, dar cum pe noi Dumnezeu nu ne lasă, când facem anumite alegeri proaste, așa nici pe tine vântul nu te-a lăsat și te-a adus pe foaia mea de desen.

            – Mulțumesc pentru încurajare; uneori am nevoie de persoane ca tine care să mă înțeleagă.

            – Știi, până acum am încercat să găsesc ceva asemănător cu „ceva perfect”, dar mi-am dat seama că nimic nu e perfect, așa că mi-am schimbat ideea. Așteaptă puțin!

             După această discuție, dragă jurnalule, poate îți dai seama ce a urmat și, dacă nu, îți arăt. Aceasta este compoziția finală. O frunză! Poate oamenii nu o să înțeleagă din prima, dar dacă o să stea să se gândească profund, o să-şi dea seama că mai profund și mai frumos ca o frunză, nu este nimic pe lume. 

            Văd că te-a mișcat povestea mea, deoarece am început să vorbim la birou și acum am ajuns amândoi pe canapeaua din sufragerie. Te las să cugeți la povestea mea; mă întorc mâine seară să-ţi spun ce mai este nou în viața mea. Noapte bună!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *