Dragă Jurnalule,

de Maria Vitan, clasa a VIII-a A

            N-o să-ți vină să crezi cu cine m-am întâlnit azi! Stai să-ți spun, dar hai, așază-te comod ca să nu cazi de pe masă.

            Azi, m-am întâlnit cu Adam în curtea din spate, aceea cu multe flori și un leagăn. După cum știi că fac în fiecare după-amiază, stăteam în leagăn și citeam din noua carte pe care mi-am cumpărat-o acum două zile. Când, dintr-o dată, simt că cineva se așază lângă mine.  Mi-am întors puțin capul să văd cine e și m-am speriat atât de tare, încât am căzut din leagăn.

            – Ești bine, te-ai lovit rău? m-a întrebat bărbatul care acum se ridica să mă ajute.

            – Îmm… da… mulțumesc! și mi-a zâmbit.

            – Nu vă supărați, dar cine sunteți? Nu v-am mai văzut pe-aici.

            – Sunt Adam și mi te poți adresa cu tu și iar a zâmbit.

            – Adam și mai cum?

            – Doar Adam, sunt chiar primul om.

            – Stai puțin, Adam din grădina Eden?

            – Da, chiar el, în carne și oase.

            – Dar asta e imposibil! Cum poți să fii aici?

            – E complicat să-ți explic și, probabil, nu ai înțelege, dar îți pot spune că am venit să vorbesc cu tine. În clipa aceea mi-am dat seama cât era de înalt… chiar foarte înalt!  

            – Cu mine, dar de ce? Eram de-a dreptul confuză.

            – Așa m-am gândit eu. Ai vrea să vorbești cu mine?

            – Da, sigur, am îngăimat.

            – Atunci, mă bucur, mi-o întoarse el. Deci, cum îți merge viața, ești fericită?

            – Eh, se putea și mai bine, dar să zicem că este OK.

            – Interesant, adăugă el, ce vrei să spui prin mai bine?

            – Știi și tu că nu totul merge bine în viață, de exemplu, acum este o pandemie și nu mai putem ieși să ne vedem cu prietenii, iar asta este cam trist și mai sunt și alte lucruri.

            – Înțeleg. Și crezi că tu ai putea face ceva ca să elimini din acele lucruri care-ți fac rău, care depind de tine?

            – Poate, adică sunt câteva obiceiuri pe care le am și la care aș putea să renunț, dar chiar dacă știu că îmi fac rău, tot îmi place să le fac.

            – Oh, îmi pare rău să aud asta! Ai putea să îmi dai câteva exemple de astfel de obiceiuri și poate îți pot da vreun sfat sau idee cu ce le-ai putea înlocui?

            – Hmm, păi, mănânc cam nesănătos și nu prea dorm noaptea pentru că stau să mă uit la filme sau îmi fac temele până târziu.

            – În legătură cu mâncatul ai putea încerca să renunți treptat la unele alimente și le-ai putea înlocui cu fructele proaspete care îți pot garanta că sunt foarte bune și delicioase și la fel și legumele. Doar asta a fost hrana noastră de la început!  Dar, ai zis că îți pierzi nopțile uitându-te la filme, ce sunt acelea?

            – Aaa, filmele… sunt niște înregistrări cu oameni, ei se numesc actori, care joacă niște roluri și sunt filmați, apoi cineva face ca acele înregistrări să se îmbine într-o înregistrare mai mare care poate dura o oră, poate chiar trei. Filmele sunt un fel de povești, doar că nu le citești, ci te uiți la ele.

            – Wow, asta chiar e tare! Văd că lumea a evoluat foarte mult. Probabil ți se pare că sunt un naiv.

            – Nu, deloc. Nu am de ce să cred asta, adică tu ai trăit acum mii de ani, iar atunci abia începuse lumea; oameni nu aveau de unde să știe atât de multe lucruri ca acum. Apropo, de asta chiar vreau să te întreb, cum te descurcai atunci la începutul lumii?

            – La început a fost frumos, trăiam într-o grădină foarte frumoasă cu soția mea, Eva, și Dumnezeu ne vizita mereu. Apoi am păcătuit și am fost izgoniți din grădină, dar cred că știi asta deja. În fine, după aceea a trebuit să ne procurăm singuri hrana și să ne facem haine, iar asta chiar a fost greu. A trebuit să omor animale pentru a ne putea face haine, iar asta m-a durut foarte tare; mi-a părut atât de rău că am păcătuit, dar nu mai aveam ce face. Am avut și copii, iar aceștia ne-au înveselit, dar din păcate, cel mare a făcut ceva foarte rău, cred că și despre asta știi. Aș prefera să nu vorbesc despre asta. Una peste alta, am trăit momente frumoase, dar și triste și grele; pe atunci era mult mai greu să trăiești decât în ziua de azi, când ai atât de multe lucruri pe care le poți folosi pentru a-ți face treburile.

            – Da, aici sunt de acord cu tine, am adăugat.  Dacă stau să mă gândesc, noi chiar avem o viață destul de ușoară. Bip bip bip.

            – Ce se aude?

            – Ah, acesta este telefonul meu, cred că am primit un mesaj.

            – Cum spuneam, lumea a evoluat foarte mult!

            – Da, așa este. Mama era la telefon,  m-a chemat în casă; spune că se întunecă și-ar trebui să intru. Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine, am adăugat.

            – Și mie mi-a plăcut că am vorbit cu tine. Ai grijă de tine, fiica mea!

            – Și tu. Sper să ne mai mai vedem și într-o clipă a dispărut.

            Și, dragă jurnal, de-abia, când am intrat în casă, mi-am dat seama câte întrebări au rămas nepuse…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *