Examene…….examene

de Prof. limba engleză Grațiela Șchiopu

Când rostim cuvântul examen, pe cei mai mulți dintre noi ne apucă o stare febrilă, ne gândim dacă vom reuși să redăm ce am învățat, dacă vom pica pe subiectele cel mai bine pregătite, cu alte cuvinte, dacă vom ieși biruitori. Da, sunt și cazuri în care examenele sunt private cu fruntea sus, dar oricum ar fi, examenele ne provoacă, însă tot ele ne ajută să creștem, și cunoștințele dobândite azi ne ajută să facem față la evenimentele viitoare.

            Despre un asemenea eveniment doresc să vorbesc în rândurile următoare, un examen pentru care nouă elevi de clasa a opta de la Liceul Teoretic Mihai Ionescu, București, s-au pregătit un an întreg, și pe care, datorită Covid 19, nu au putut să-l susțină atunci când a fost programat. Anul acesta școlar, cu forțe noi, ne-am hotărât să dăm piept cu examenul Cambridge- Pet pe 20 noimbrie, și toți elevii așteptau, pregătindu-se, ziua respectivă.

            Dificulatea lucrului, de data aceasta, era dată de faptul că nu ne mai întâlneam în școală, erau deja destule ore online în orar, copiii nu trebuiau suprasolicitați, totuși, am hotărât să ne vedem de câteva ori pe zoom, pentru a pune la punct ultimele detalii. Aici a fost momentul când am văzut interesul lor, dorința lor de a reuși, de a-și demonstra că pot, de a trece un examen din viața lor cu bine, și m-am bucurat să-i văd cum se încurajau unii pe alții, cum doreau să reușească împreună.

            A venit și ziua examenului: elevi, părinți, profesor, toți împreună, pentru a duce o luptă pe tărâmul cunoașterii. I-am lăsat singuri în centrul EEC, deoarece nimeni nu avea voie să rămână cu ei, și i-am privit pentru o ultimă data cum se îndreptau spre sala de examen. Am citit în ochii lor că se aflau în locul în care trebuia, că aveau nevoie de această experiență, că aveau aripile pregătite pentru zbor – acum ori niciodată, citeam în privirile lor. Nu ar mai fi suportat amânare!

            Trei ore mai târziu, ieșeau unul câte unul, fetele mai vorbărețe, băieții mai rezervați, dar toți bucuroși că au atins o țintă, au susținut un examen important. Multe examene stau de acum în fața lor, dar am conștientizat eu, ca dascăl, încă odată, că menirea noastră este aceea de a-i învăța să zboare, apoi să le dorim zbor lin, și la fiecare staționare să le oferim suportul nostru.

            Nu-I așa, ne continuăm munca unii după alții, bucuroși că putem ajuta la creșterea acestor copii, pe care Dumnezeu i-a presărat în viața noastră pentru a crește frumos împreună.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *