Jurnal literar Back2Eden

de Eva Dumitrache, clasa a VIII-a A

Dragă jurnalule, nu o să-ţi vină să crezi ce mi s-a întâmplat astăzi. Stai să-ţi spun, dar hai, așază-te comod ca să nu cazi de pe masă.

            De dimineaţă, în timp ce mergeam spre şcoală, am văzut căzând dintr-un pom multe frunze, însă una singură, mai mare şi mai ruginie, mi-a atras atenţia. Era ceva ce o deosebea de celelalte.  M-am apropiat cu paşi repezi de ea şi am ridicat-o. Deodată, am auzit o voce: m-am întors să văd cine vorbea, dar nu mai era nimeni pe stradă.  Sinceră să fiu, parcă din instinct, m-am uitat la frunza din mâna mea. Îmi ştia deja numele, iar eu confuză, am întrebat-o de unde mă cunoaşte. Aceasta mi-a răspuns că mă vede mergând spre şcoală de mai bine de un anotimp jumătate şi că a auzit odată pe cineva rostindu-mi numele. Îţi dai seama cât de nedumerită şi speriată eram. Oare inebunisem? Ajunsesem să vorbesc cu o frunză?

            Trebuie să recunosc că îmi plăcea să admir frunzele de pe acea alee pe care treceam aproape zilnic, însă niciodată nu credeam că o să ajung să vorbesc cu una dintre ele. Brusc, ea a început să ofteze şi să se plângă cu privire la vremurile în care trăim. “Ce bine era în Eden!” a exclamat ea. Dar ce legătură să aibă o frunză din zilele noastre cu una din Eden? Curioasă, am întrebat-o: “Poftim, la ce te referi?”. Ea, parcă jignită, mi-a răspuns: “Cum adică, la ce mă refer? Erau nişte vremuri minunate atunci! Trăiam într-o perfectă armonie cu tot ce era în jurul meu. Dar mai important de atât, nu îmbătrâneam niciodată. Acum, îmbătrânesc repede şi simt că nu am timp să mai fac nimic. Presupun că te întrebi: dar ce ar putea să facă o frunză? Să ştii că şi noi avem multe activităţi de făcut, chiar dacă vouă, oamenilor din zilele astea, vi se pare că stăm toată ziua. Numai dacă amintesc de fotosinteză, cred că este destul. (Am înghițit în sec. Avea perfectă dreptate… și când mă gândesc că toate plantele muncesc pentru noi…) “Doamne, ce bine era atunci! ”, a continuat interlocutoarea mea. Avea un ton nervos, aşa că am simţit nevoia să-mi cer iertare pentru cele spuse. “Scuză-mă, dacă te-am deranjat!” i-am zis. Acum, parcă şi ea începuse să regrete faptul că vorbise atât de aspru cu mine. Cu un ton mult mai blând, ea mi-a răspuns: “Pe mine să mă ierţi, te rog, cred că m-a luat valul, dar ştii, de foarte mult timp nu am mai vorbit cu cineva și parcă m-am sălbăticit de tot. De fapt, nu cred că am mai vorbit vreodată cu un om, însă sunt foarte tristă că nu mai am timp de petrecut alături de surorile mele dragi.” Mirată, am întrebat-o: “ Dar de ce cazi? De ce nu poţi rămâne tu în acest pom pentru totdeauna? Cine te obliga să cazi?”

            “Timpul mă obliga”, a răspuns ea, de data aceasta şi mai întristată. “Dacă ar fi după mine, aş sta cât mai mult, în pom. Dar nu am de ales. Şi în al doilea rând, vine iarna şi frigul, iar eu nu pot rezista, aşa că sunt nevoită să plec”.  M-am simţit nedumerită în legătură cu ceva, aşa că i-am zis: “Tu ai spus mai devreme că înainte nu era aşa. Ce s-a întâmplat de acum trebuie să pleci?”. Nu îmi făcea plăcere să o văd atât de tristă, însă ea era dornică de vorbă şi eu eram curioasă.  A zis: “Păi, odată ce omul a păcătuit, totul a început să se destrame acolo, în Grădină. Nimic nu mai era cum fusese.  Oamenii au fost înmărmuriţi, atunci când au văzut că frunzele pot cădea, dar era deja târziu. După cum vezi, nu doar oamenii suferă consecinţele alegerilor, ci toată creația.

            Acum înţelesesem. Nu voiam să îi dau drumul frunzei din mână, însă ştiam că trebuie, dar nu o puteam lăsa aşa. I-am spus câteva cuvinte care să îi aducă încurajare şi aceasta mi-a mulţumit, spunându-mi că a fost o plăcere să poată vorbi cu cineva înainte ca timpul să se risipească.  Un pic tristă, i-am dat drumul frunzei din mână pe iarbă, lângă rădăcina pomului mamă, apoi mi-am continuat drumul.

            Seara, când am ajuns acasă, am cugetat mult. Oare chiar vorbisem cu o frunză astăzi?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *