Pedagogia crizei

Prof. înv. primar Rodica Radomir, clasa a III-a C     

În 1805, Horatio Nelson, vestitul amiral englez, se găsea pe coasta Spaniei, așteptând să înfrunte puternicele armade reunite: cea spaniolă și franceză, care doreau să cucerească Marea Britanie. Era o zi teribilă, de mare criză. Lordul Nelson și-a adunat subalternii și a început să le expună planurile sale de atac. Din punct de vedere numeric, erau în minoritate, 17 000 de englezi contra a 30 000 de inamici, iar navele erau cu 6 mai puține (27 contra 33). Practica cunoscută în timpul bătăliilor navale era ca vasele să lupte în paralel, însă amiralul și-a dat seama că nu-l va avantaja o astfel de strategie; așa că a decis să lupte perpendicular,  încercând să despartă navele dușmane în trei coloane pe care spera să le învingă. A fost o strategie nouă cu care  a scufundat  nu mai puțin de 22 de nave spaniole. Bătălia a fost cruntă și chiar amiralul și-a pierdut viața, nu înainte de a ști că victoria le aparține. Ultimele cuvinte au fost: „Doamne, îți mulțumesc. Mi-am făcut datoria”.

Și noi suntem de mai bine de un an în timp de criză, situație pe care nu am anticipat-o niciunul dintre noi și care s-a prelungit dincolo de orice așteptare. Ca în orice situație de criză, este nevoie de măsuri speciale, strategii ce se nasc și cresc în mintea noastră, modelându-se la fiecare pas, pentru a fi cât mai adaptate elevilor noștri.

Cine ar fi crezut în urmă cu doi ani că elevii nu vor mai veni la școală, în schimb școala va veni în casele lor? Și totuși acest lucru s-a întâmplat și nu pentru un timp scurt, ci pentru luni… Încă de la început școala noastră s-a mobilizat, încât platforma Zoom a devenit operațională. Ore online, concept visat uneori când mai adia câte o viroză, dar niciodată aplicat până în situația de criză de acum. Au urmat predările cât mai aproape de situația reală, cât mai interesante, cât mai motivante. Și temele au început să curgă șuvoi, iar corectarea s-a înscris în aceeași strategie de criză. Grație platformei Adservio, elevii și-au văzut greșelile corectate, le-au conștientizat și au continuat urcușul. A fost anevoios, o știm și noi cei mari, o știu și cei mici, dar împreună, mână în mână am continuat drumul.

Uneori criza a fost atât de aproape de noi, încât i-am simțit răsuflarea în spate. Ne-am speriat, nu am crezut că noi, chiar noi vom fi atinși, și totuși drumul nostru a coborât și prin văgăunile întunecoase ale durerii, dar nu ne-am descurajat. Așa cum am învățat de-a lungul anilor, în clipele de la Devoțional, am știut încotro să mergem, la Cine să strigăm după ajutor, iar copiii ne-au învățat lecția credinței curate…ei o știau de mult. Nu-i de mirare că Domnul Isus i-a lăudat „până nu veți deveni ca niște copii, cu niciun chip nu veți vedea Împărăția cerurilor”.

De asemenea, criza ne-a oferit ocazia de a pune în practică toate valorile pe care le dorim integrate în caracterul copiilor noștri. Da, am învățat Respectul unii față de alții, au fost ocazii când ne-am dovedit Compasiunea față de colegii noștri care sufereau și față de familiile acestora. Nu o dată colegii au intrat seara la ore ca să-și însoțească colegul plecat peste ocean… Și nu știu de partea cui a fost bucuria mai mare… Mai mult, criza ne-a învățat cât de valoros este simțământul apartenenței la o familie, „familia școlii noastre”. Și valorile și-au făcut loc printre noi… Mulțumirea a împrăștiat zâmbete pe chipul copiilor, Perseverența și Responsabilitatea i-au însoțit mai peste tot, angajându-se cu normă întreagă la noi în școală, iar Încurajarea și Răbdarea deja au rezervare pentru lunile mai și iunie. Ne așteptăm să fie atât de încântate de copii, încât să nu-și mai dorească plecarea.

Este adevărat: criza nu este ceva de dorit, însă ea descoperă ce ai pus în timp de „pace”. Pe de altă parte, dacă  este bine condusă, ea poate descoperi resurse nebănuite aflate în stare latentă de care nici nu am fi fost conștienți, dacă nu apărea criza. Să mergem curajoși înainte, înfruntând greutățile „perpendicular”, pentru ca la final să putem spune: „Doamne, îți mulțumim! Ne-am făcut datoria”.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *