Tu… te mai întrebi? Ești curios?

de Gabriela Fandarac, Prof. Înv. Preșcolar Grupa Mică Albinuțe

Te-ai gândit vreodată care este sensul vieții tale? De ce te-a creat Dumnezeu? De ce ești aici, pe pământ și care este scopul vieții tale? Te-ai gândit? Dacă da, înseamnă că ești, ca mulți alții de altfel, ”bătrân” deja. Bun și-așa! Cum ai ajuns să te gândești la aceste lucruri?  Iar dacă nu te-ai gândit niciodată la aceste lucruri, în mintea mea se naște o întrebare; tu la ce te gândești? Ce te întrebi? Ești și tu ca noi, încă la grădiniță și te întrebi „are luna gust de brânză?” sau „ce mănâncă luna de se-ngrașă?”, „a ce miroase curcubeul?”, „cât zahăr conține pupicul?” Hm?!

Aceste întrebări contribuie în mod spectaculos la dezvoltarea creativității copiilor, a gândirii critice, a realizării conexiunilor între cauză și efect; prin aceste întrebări și prin răspunsurile pe care le doresc, ei caută să dea un sens lumii din jurul lor, să înțeleagă și să deslușească misterele acestui Univers atât de extraordinar. Mintea micuților nu are stare, nu stă degeaba! A pune întrebări este firesc! Noi adulții, pe drumul acesta al devenirii, punem din ce în ce mai puține întrebări până când… nu mai punem; parcă nu a mai rămas nimic de descoperit, parcă uităm să cercetăm, să fim curioși, să întrebăm.

Dar pe măsură ce cresc, din păcate, și copiii noștri obosesc, îmbătrânesc, uită, nu mai știu cum să pună întrebări, se tem… ba chiar nu mai au timp de astfel de întrebări. Ce trist că aceassta este realitatea majorității; a copiilor de ieri și a adulților de mâine.

M-am întrebat… care să fie soluția? Există vreun tratament? Evident: cu toții avem nevoie de o terapie de întrebări! Haideți să redescoperim miracolul născut dintr-un „de ce?”, „cum?”, „când?”, „unde?”, „oare?”! Fie că ești copil trecut de grădiniță sau chiar adult „bătrân”, prea ocupat cu viața, „te întreabă și socoate”, orice vrei să știi, de toate!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *