Am ales să vorbesc despre bucurie deoarece am acest subiect în inima mea prezent de mai mai mult timp şi m-am gândit foarte mult la el. Mi-am dat seama de multe ori că fața mea e tristă, posomorâtă, sunt nemulţumită de ceea ce mi se întâmplă, de evenimente neplăcute sau de atitudinile celor din jurul meu. Persoane din jurul meu mi-au atras atenţia şi mi-au spus că par supărată, tristă în anumite situaţii. Am realizat că starea în care sunt, atitudinea inimii, se vede în primul rând pe fata mea şi apoi în atitudinile pe care le am. Şi am început să mă gândesc serios la această problemă.

În primul rând bucuria poate fi prezentă doar în viaţa omului credincios, care crede şi Îl slujeşte pe Dumnezeu. Este o roadă a Duhului Sfânt. Bucuria e singurul lucru, alături de rugăciune, care ni se cere să-l trăim permanent 1 Tesaloniceni 5:16 „Bucuraţi-vă întotdeauna.”

Bucuria poate fi experimentată de omul mulţumit cu ce are, mulţumit de persoanele din jurul său, înţelegând că este voia lui Dumnezeu să fie într-un anumit loc, înconjurat de oameni diferiţi şi poate dificili.

„Nu bucuria ne face recunoscători, ci recunoștința este cea care ne face bucuroși.”

De exemplu am stat lângă persoane nemulţumite de tot ceea ce se întâmpla în jurul lor, de familie, de relaţiile cu ceilalţi, probleme la scoală, la locul de muncă. Nu sunt o companie prea plăcută, te fac şi pe tine să cauţi motive de nemulţumire, să vorbeşti despre ceea ce nu îţi place. Însă am stat şi lângă persoane care căutau frumosul în toate lucrurile, erau recunoscători pentru lucrurile obişnuite, dar pe care alţii nu le au şi din toate încercau să înveţe ceva. Aceşti oameni m-am inspirat, m-au încurajat şi m-au făcut să-mi dau seama că eu sunt cea care pot să fac o zi frumoasă sau urata prin atitudinea mea.

Am fost încurajată de gândurile primite printr-un mesaj: „Bucuria creştină este o stare sufletească independentă de împrejurările imediate prin care trecem. Dacă ar depinde de lucrurile din jurul nostru, atunci, într-adevăr, ar fi la fel de nesigură şi de firavă că flacăra unei lumânări neprotejate în mijlocul unei vijelii. O clipă lumânarea va arde frumos şi stabil, pentru ca în clipa următoare flacăra să ajungă până la marginea mucului, ne mai dând lumină suficientă. Dar bucuria creştină nu depinde de împrejurările vremelnice ale vieţii şi, prin urmare, nu este victima zilei trecătoare. La un moment dat din viaţa mea, toate lucrurile îmi merg bine, ca într-o zi însorită de iulie, pentru ca mai târziu, ele să ia o altă întorsătură, devenind sumbre ca o zi de noiembrie. Într-o zi sunt la o nuntă, pentru ca în altă zi să mă aflu la marginea unui mormânt. Într-o zi, aflându-mă în lucrarea Domnului, am câştigat zece suflete pentru Domnul, pentru ca apoi să treacă zile multe fără să mai câştig nici unul. Aşadar, zilele sunt schimbătoare ca vremea şi totuşi bucuria creştină poate fi constantă. În ce constă secretul persistenţei ei? În această realitate: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele”. În toate zilele, indiferent de schimbările pe care le aduc acestea, El nu se schimbă, nici nu oboseşte. El nu e Prieten doar de zile bune, care să mă părăsească atunci când cerul se întunecă şi vremea se răceşte. El nu alege zilele mele de exuberanţă, după cum nu le alege pe cele de uscăciune şi înfrângere. El nu Se arată doar atunci când port o ghirlandă, după cum nu Se ascunde atunci când port o cunună de spini. El este cu mine „în toate zilele” – şi în zilele de propăşire, şi în cele de necaz; şi în zilele când bat clopotele petrecerii cuiva pe ultimul său drum, şi în zilele când răsună imnul nupţial. „În toate zilele”. Ziua vieţii – ziua morţii – ziua judecăţii.”

Gândul acesta este regăsit şi în versetele din Habacuc 3:17-18. „Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule și nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!”

Îmi doresc ca indiferent de circumstanțe să mă pot bucura și să fiu o sursă de bucurie pentru alții. Dincolo de orice aspect, am înțeles că bucuria este o atitudine de inimă în care aleg să trăiesc în fiecare zi.