Astăzi este 5 iunie, Ziua învățătorului, zi de sărbătoare în România. Mult prea puțini știu însă că astăzi este o oarecare sărbătoare a educației. Pentru cei care scormonesc mai atent istoria, descoperă că această ocazie coincide cu ziua de naștere a celui care a înființat învățământul modern românesc, întemeietorul primei școli cu predare în limba română în București – dascălul Gheorghe Lazăr. Puțin lucru?

Așadar, astăzi este sărbătoarea tuturor dascălilor din învățământul primar, profesorii și învățătorii care îi îndrumă pe elevi în aventura cunoașterii începând cu primele litere, semne grafice, calcule matematice, întrebări și răspunsuri, probleme de rezolvat, sarcini de îndeplinit, opere de artă de realizat.

Ce face un om obișnuit când este ziua lui? Se bucură de urări cu privire la un viitor mai strălucit și, pe cât se poate, ferit de neplăceri sau necazuri, este valorizat de gesturi frumoase din partea celor care contează cel mai mult în viața lui. Petrece momente frumoase în compania celor dragi sau experimentează lucruri care îi aduc bucurie. Poate își pune și noi ținte de atins după ce face o rememorare a ocaziilor de cotitură sau a reușitelor din anii care s-au scurs.

Însă ce face astăzi un învățător de ziua lui? Atmosfera din țară seamănă a sărbătoare? Se aud urări, gânduri bune, felicitări, planuri mărețe pentru viitor, aprecieri din partea celor care contează?

Ultimele săptămâni au fost presărate cu mult prea multă îngrijorare și tensiune, mâhnire, tristețe și nesiguranță pentru mulți dintre învățătorii care se preocupă cu atâta răbdare și tact, cu dăruire și pasiune pentru a-i ajuta pe copii să facă primii pași în a-și croi drumul în școală și în viață.

Am citit și am ascultat recent mult prea multe reproșuri, cuvinte aspre din partea unora care confundă cunoașterea cu opinia personală. Prea multe critici și din partea celor care ar trebui să poarte de grijă, să protejeze și să investească în educația din România.

Cu toate acestea, sărbătoarea este despre reflecție, gratitudine, lucruri frumoase, despre gânduri bune, recunoștință, visuri mărețe.
Cum poți să te bucuri de ziua ta, drag învățător sau colegă învățătoare, într-o perioadă când gândurile bune nu sunt în meniul zilei?

Valorizarea vine de la Cel care ne-a chemat și ne-a încredințat această misiune. Și pentru care efortul de investiție în oameni contează mai mult decât orice pentru că El știe cel mai bine cum e să dai totul și să primești prea puțin.
El știe osteneala, răbdarea și sacrificiul și le apreciază. E mai mare decât oricine zărește doar frânturi din imaginea de ansamblu a tot ce implică educația.

Autoarea creștină Ellen White surprinde atât de frumos esența educației adevărate: „În sensul cel mai înalt, lucrarea de educație și lucrarea de răscumpărare sunt una.” (Educație, p. 30). Educația sădește, educația formează, educația salvează.

Mai mult decât cuvinte citite sau rostite, astăzi e nevoie de exercițiul maturității și onestității, al recunoștinței pentru ceea ce suntem datorită oamenilor care au învestit în noi de-a lungul timpului.

Cum îl cheamă pe învățătorul sau pe învățătoarea ta? Fă-i azi o bucurie de această sărbătoare! Are destule frământări în aceste zile tulburi. Să știe că pentru tine a contat investiția, iar efortul său încă face sau a făcut o diferență în bine.

Cu gânduri de recunoștință pentru cei patru învățători care mi-au îndrumat pașii în primii ani ai școlii de care m-am îndrăgostit iremediabil – domnului Pană Sebastian, domnului Chiriac Fănică, doamnei Bunea Valeria, doamnei Vasile Florentina 🙏🏻