An de an natura trece prin dansul celor patru anotimpuri, fiecare cu rolul și farmecul lui. După strălucirea verii și bogăția toamnei, natura s-a odihnit de truda ei și a intrat într-un somn adânc. Ai fi putut zice că a murit, dar a rămas doar încremenită de gerul iernii.

Acum primavara s-a întors întâmpinată de zâmbet, frumusețe și multă veselie. Întreaga natură capătă pas cu pas o altă aură, o altă culoare.

Privirea ca de foc a soarelui primăvăratic se întâlnește cu milioanele de cristale curate de zăpadă. Ele zâmbesc înapoi către soare și îl salută cu sclipiri ca de curcubeu. Apoi se lasă purtate în stropi binefăcători și astâmpără setea pământului amorțit care Va aduce din nou viață.

Ghioceii mici și delicați răzbat să iasă la lumină și stau plecați ca niște clopoței sub greutatea petalelor strălucitoare încărcate de lumină. Ei anunță ca niște mesageri că primăvară, anotimpul renașterii, a sosit.

Razele blânde și aurii ale soarelui se strecoară vesele printre ramurile pline cu boboci din care se vor ivi flori suave. În pădurea până mai de curând pustie freamătul vieții își face simțită prezența. Păsările drăgălașe încep un nou cântec bucuroase de lumina și căldura care le întâmpină. Păsările migratoare dansează elegant pe cerul ca oglinda pentru că s-au putut întoarce cu bine la cuiburile lor dragi. Viețuitoare mici și mari ies din vizuinele lor și privesc cu bucurie lumina. Se bucură de căldură și încep să mișune pretutindeni salutându-se cu voie bună.

Atât belșug de viață, atâtea miresme, atâta culoare, atâta lumină! Simțim și noi că renaștem primăvara. Ne era dor să alergăm cu privirea soarelui ațintita asupra noastră și cu vântul călduț printre plete; să alergăm urmând zborul lin al unei păsări; să ne minunăm de fiecare floare și fiecare frunză care apare și care mai adaugă un strop de culoare picturii infinite care se așterne cât vezi cu ochii. Ne bucurăm să respirăm din nou viață. Cu adevărat primăvara este anotimpul renașterii.

Bun venit, primăvară!