Secolul vitezei în care trăim ne prezintă o realitate în care valorile morale sunt considerate demodate, iar superficialul, indecentul a luat locul demnității și respectului. Singurul mod prin care putem concura cu lumea pentru mintea și inima copiilor este…EDUCAȚIA.

Educația timpurie poate avea un efect benefic în viața copiilor atunci când baza acesteia este însoțită de un set de valori morale creștine. Primul loc unde se pot dobândi aceste valori este în familie, din acest motiv sarcina părinților este de o importanță crucială. Copilul se naște inocent, înzestrat fiind doar cu anumite trăsături care au fost transmise prin gena părinților, și ține de noi ca părinții, educatori, să îi ajutăm să aleagă drumul corect pe care trebuie să meargă.

Mulți iluștri pedagogi au dorit să urmeze idealul educației: „într-un corp sănătos, o inteligență exercitată și cultivată împreună cu o moralitate care cuprinde în sine atât onestitatea individuală cât și folosul adus statului și întregii umanități” (Dima, 1997, pag. 29). Acest măreț scop al educației implică drept element dobândirea de cunoștințe, deci erudiție, virtute sau moralitate cât și sentimentul de apartenență a unui scop mai înalt decât acela a trăirii unei vieți trecătoare.

Dacă educația în familie este oferită la timpul potrivit, copiii cresc cu o bază extraordinară pe care nici un sistem de învățământ nu o poate înlocui. În primii ani de viață, mintea se dezvoltă și se formează caracterul, care după o anumită vârstă nu mai poate fi schimbat, ci doar șlefuit.

Valorile morale sunt acele principii etice pe care le considerăm utile și importante. Cum ar fi stăpânirea de sine, respectul, iertarea, iubirea, etc. Comportamentul nostru, gândurile noastre, îndrumarea morală pe care o acordăm copiilor noștri sunt influențate de valorile pe care le avem. „Caracterul reprezintă totalitatea însușirilor psihice esențiale și stabile care se exprimă în valorile promovate și prin comportamentul omului în raport cu diferite domenii ale vieții sociale și în raport cu sine.” Caracterul cuprinde aspirațiile, idealurile, credințele fiecărei persoane în parte. Copii învață de le cei din jurul lor să vorbească, să gândească, să meargă, să iubească și să respecte. Prin educație, copilul reușește să trăiască printre oameni, să își desăvârșească caracterul.

În afară de familie un rol important în dezvoltarea caracterului copilului îl ocupă și educatorul. Prin exemplul propriu cât și printr-o comunicare adecvată cu preșcolarii, el contribuie direct la formarea caracterului. Instituția școlară a fost desemnată de stat ca să ofere un suport părinților în sarcina de a forma, prin educație morală, conștiința și conduita copiilor.

„Grădinița este primul spațiu de autonomie al copilului, primul loc în care va sta singur și unde va începe viața lui fără prezența permanentă a părinților.”

Procesul didactic se manifestă în diferite forme de organizare. Categoriile principale  de activități educative sunt: activitățile din cadrul domeniilor experiențiale, din cadrul activităților de dezvoltare personală, dar și din cadrul activităților liber alese. Esența valorilor moral-civice nu se predau așa cum se predă numărul și cifra 2, trebuie creat din fiecare clipă o situație de învățare, atât în timpul activităților de educare a limbajului, cât și în activitatea de educație pentru societate. Povestirea cu morală este o formă de predare foarte atractivă pentru preșcolari prin conținutul viu, emoționant prezentat cu ajutorul limbajului plastic. În activitățile de educare a limbajului sunt folosite personaje din diferite povestiri pentru accentuarea calităților morale, cum ar fi: Iona, Adam și Eva, acestea sunt exemple de comportament nepotrivit, iar Noe, Avraam, Isaac, fiind personajele pozitive care pot îndemna copiii la ascultare și respectarea normelor morale. Prin diferite metode și procedee: povestirea, lectura după imagini, repovestirea, dramatizarea, jocul de rol, jocuri de atenție, copiii recunosc calitățile morale ale personajelor și se identifică cu acestea. Preșcolarul, conștientizează, treptat că poate fi ascultător, cuminte, atent, bun. Încă din primii ani de viață începe educația moral-civică. Prin puterea exemplului oferit de către familie și mediul școlar, manifestată prin activitatea sistematică de educare a copilului, educatoarea îl determină pe acesta și îl ajută să înțeleagă și să cunoască mediul înconjurător, societatea în care trăiește și principiile care ne definesc și ne conduc, însușindu-și norme și reguli care conduc la formarea comportamentului moral-civic.

Ulterior copiii evidențiază calitățile morale, acestea manifestându-se din interior și fiind conștienți de actul moral, aceștia vor acționa în consecință. Copilul învață programul zilnic, regulile grupului din care face parte, care sunt regulile de igienă elementare, unde are voie și unde nu are voie să se joace, respectă mesele principale ale zilei. Regulile sunt transformate în calități morale. Se inițiază acum primele atitudini selective aprobative sau dezaprobative față de faptele și întâmplările morale care se nasc prin intermediul acestora. „Prin activitățile directe copilul începe să observe atitudinile celor din jur față de faptele și atitudinile morale, ce este bine, ce este rău, înțelege ce are și ce nu are voie să facă, ce le este permis și ce nu le este permis, deci analizează criteriile de apreciere a faptelor morale. Îmbinarea experienței morale cu primele elemente de conștiință morală vor iniția conduita morală.”

„Maestrul maeștrilor a fost un excelent educator pentru că vorbea în parabole. Fiecare parabolă pe care a povestit-o acum două mii de ani era o pildă bogată, care dezvolta inteligența, distrugea ideile preconcepute și stimula gândirea. Iată unul dintre secretele care făcea ca El să fie mereu înconjurat de tineri” (Curry, 2017, pag. 55).